Cum n-a fost niciodată
O şcoală de carton în părţi
Cu tei şi flori pătată
Şi merge drept o uşă strâmbă
Pe masă şi citeşte
Şi-ncepe brusc, şi-acuma cântă
Un scaun din cleşte-n cleşte
Şi merge apa rând pe rând
Din pix şi sare-n coală
Şi se împiedică în gând
Plecând cu mâna goală.
No comments:
Post a Comment