Monday, February 18, 2013
Friday, February 15, 2013
Se aude?
Adormeam pe clape,
dând nervos din pleoape
de parcă aş fi vrut să cânte ele singure ceva.
Dar sunetul lor e-atât de discret…
încât ar fi trebuit să fie totul mort în jur
ca să-l aud.
Dacă totul ar muri,
atunci ce sunet s-ar mai auzi?
de parcă aş fi vrut să cânte ele singure ceva.
Dar sunetul lor e-atât de discret…
încât ar fi trebuit să fie totul mort în jur
ca să-l aud.
Dacă totul ar muri,
atunci ce sunet s-ar mai auzi?
Lera Kelemen, 12 MI2
Cine-ar vrea să fie trist?
Ce trist şi supărător e pentru un nor
ca tu să vrei să stai sub el
singur.
Lera Kelemen, 12 MI2
Plâns fără tristeţe
Când plâng, oamenii-s umezi şi calzi.
Umezeala lor vine dinăuntru.
Când plâng, oamenii se udă şi atunci înfloresc.
Dau din ei muguri şifrunze,
unora le cresc chiar şi pomi.
Alţii abia aşteaptă să plângă,
să stingă seceta.
Şi plâng, plâng
tot mai mult
ca să scape de ofilire.
Umezeala lor vine dinăuntru.
Când plâng, oamenii se udă şi atunci înfloresc.
Dau din ei muguri şi
unora le cresc chiar şi pomi.
Alţii abia aşteaptă să plângă,
să stingă seceta.
Şi plâng, plâng
tot mai mult
ca să scape de ofilire.
Lera Kelemen, 12 MI2
Călăreţul fără cal
(Am pierdut ceva
când eram copil.
Mă apasă.
Sper să-l mai pot recupera.)
Un călăreţ mai şugubăţ
era în căutarea prietenilor din copilărie.
Ştia el din amintiri
că aceştia îi furaseră o jucărie.
Se-ntreba şi el…
o fi fost un balon, sau un creion,
ori un melc în cochilie?
El nu avea de unde să ştie
că prietenii lui când era mic
l-au suit pe un cal care nu vedea nimic
şi i-au dat drumul în câmpie.
Calul, la un moment dat, s-a plictisit şi s-a oprit
şi de-atunci călăreţul e tot singur şi nelămurit.
era în căutarea prietenilor din copilărie.
Ştia el din amintiri
că aceştia îi furaseră o jucărie.
Se-ntreba şi el…
o fi fost un balon, sau un creion,
ori un melc în cochilie?
El nu avea de unde să ştie
că prietenii lui când era mic
l-au suit pe un cal care nu vedea nimic
şi i-au dat drumul în câmpie.
Calul, la un moment dat, s-a plictisit şi s-a oprit
şi de-atunci călăreţul e tot singur şi nelămurit.
Lera Kelemen, 12 MI2
Iubirea
M-aş rezema de tine şi te-aş împinge tare
să văd cât de mult rezişti.
să văd cât de mult rezişti.
M-aş opri, normal, înainte să pici.
Şi te-aş mai ruga să mă ridici
şi să mă aşezi în picioare.
Ce zici?
Mă laşi să mă caţăr pe tine?
Aş vrea să pot să văd înăuntrul tău,
iar eu să fiu de sticlă,
să mă cunoşti instantaneu.
Să ai grijă să nu mă spargi!
Şi te-aş mai ruga să mă ridici
şi să mă aşezi în picioare.
Ce zici?
Mă laşi să mă caţăr pe tine?
Aş vrea să pot să văd înăuntrul tău,
iar eu să fiu de sticlă,
să mă cunoşti instantaneu.
Să ai grijă să nu mă spargi!
Lera Kelemen, 12 MI2
Thursday, February 14, 2013
Saturday, February 9, 2013
Sunday, February 3, 2013
Friday, February 1, 2013
Subscribe to:
Posts (Atom)