în vise rotunjite ce înfioară nara,
tăcerea ta şi ochiul crud de prunc
ce-ngână-n gene gându-n cântec seara.
În taine tâmplele-şi mlădie-ngemănarea
Am învaţat deja să te respir adânc
Întreagă, desluşită de mirarea
cu care linişti despletite curg.
Necoapte încă, venele-ţi în pârg
Îşi prevestesc în sâni cutremurarea
am învaţat deja să te respir adânc
cu roade ce-şi despică-n zâmbet zarea.
Subţire-n tine, sieşi se dă fiara,
găsind în purpuri şi-n desfaceri tâlc,
în buze cântecele îşi închid sfiala...
Am învăţat deja să te respir adânc.
Vali, 10 MI2
Interesanta poezia , dupa parerea mea te lasa sa interpretezi destul de mult.U mai aveai cate faine , sa le vad si pe alea :)
ReplyDeleteThis comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete